Cristi Balaj, actualul președinte al CFR-ului, a experimentat senzația unui derby al Clujului și din postura de arbitru. A fost la centru în două derby-uri între rivalele din Cluj Napoca. În 2011 a fost centralul partidei terminate cu scorul de 3-1 pentru CFR, într-un meci jucat în Gruia, iar în 2013 „U” – CFR s-a încheiat 0-0, cu Cristi Balaj la centru.
Balaj explică care sunt stările emoționale prin care trece un arbitru desemnat să conducă un derby în zilele de dinaintea meciului și după partidă. Oficialul din Gruia povestește cum se pregătea pentru astfel de derby-uri în perioada în care era arbitru, cum gestiona tensiunea și presiunea mediatică sau a conducătorilor și face o paralelă între cum se trăiește un derby în calitate de arbitru și cum se trăiește din postura de conducător.
Actualul oficial al CFR Cluj povestește și de ce îl considerau conducătorii un arbitru arogant și spune că supărarea era atât de mare când comitea o gafă încât nu ieșea din casă după acel meci.
ProSport: Domnule Balaj, ați arbitrat două derby-uri dintre CFR și U Cluj. Erau mai solicitante aceste meciuri din punct de vedere emoțional?
Cristi Balaj: Este un derby local și având în vedere că am arbitrat multe partide cu echipe din aceeași localitate, Steaua, Dinamo, Rapid, Sportul, FC Național, FC U Craiova și Universitatea Craiova, la fel s-a întâmplat și cu cele două partide din Cluj. Nu le tratam diferit. Era aceeași concentrare, dar avea o frumusețe aparte pentru că era stadionul plin și când sunt mulți spectatori pentru cei de pe teren este cel mai frumos cadou. Ce este cel mai important în aceste derby-uri ca arbitru este să nu greșești și țin minte că am luat nota maximă la acele meciuri.
Cum se trăiește un derby din postura de conducător, față de cum se trăia ca arbitru?
Ca și arbitru ai emoții până la fluierul de start. Apoi emoțiile au un nivel direct proporțional cu concentrarea din timpul jocului. În postura de conducător ai cele mai mari emoții în timpul jocului și nu poți face nimic.
Cum vă pregăteați de un derby?
Evitam să citesc presa, stăteam departe de conducători de club, de aici și eticheta de arbitru arogant sau îngâmfat. Dar era singurul mod de a mă proteja.
Vă plăcea mai mult să arbitrați un derby decât un meci liniștit sau erau mult mai stresante aceste meciuri?
Având șansa să arbitrez meciuri cu peste 80.000 de spectatori în Europa, ulterior îmi era mai ușor să-mi controlez emoțiile la aceste derby-uri. Căutam echilibrul necesar pentru a putea să mă odihnesc înainte de meci. Ca să pot să mă odihnesc încercam să stăm separați de locuri publice, izolați și să nu aveam multe convorbiri sau contacte cu multe persoane. Eventual mai mergeam la biserică, dacă aveam posibilitatea și ne rugam să nu greșim.
Ce le spuneați jucătorilor înainte de meci?
Aveam o relație de respect cu jucătorii. Avantajul meu ca arbitru era că lăsam jocul liber și era multe ocazii de gol așa că jucătorii nu erau preocupați de arbitraj. Iar jucătorii mă simțeau foarte bine că vreau să fiu imparțial.
Care era satisfacția arbitrului după un derby?
Eram bucuros când eram felicitat. Din păcate, după câțiva ani de activitate nu accepta nimeni greșeli din partea mea. Când greșeam îmi era rușine să ies din casă.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER